Definita cuvantului prietenos
PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Plin de afecțiune, de prietenie, de amabilitate; binevoitor, afabil, amical. ♦ Plăcut, agreabil, atrăgător. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietinos, -oăsă adj.] – Prieten + suf. -os.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu prietenos
LUMINÓS, -OÁSĂ, luminoși, -oase, adj., s. f. I. Adj. 1. Care răspândește lumină; strălucitor. 2. În care pătrunde multă lumină; plin de lumină; luminat2. 3. Fig. Fericit, senin. 4. Fig. Care călăuzește, îndrumează; demn de urmat. 5. Fig. Clar, limpede; pătrunzător. II. S. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina dreaptă și cu flori albe, care crește la maginea pădurilor din regiunile de munte și de deal (Clematis recta). – Lat. luminosus. Vezi definitia »
PUIÓS, -OÁSĂ, puioși, -oase, adj. (Rar) Prolific. – Pui1 + suf. -os. Vezi definitia »
gălbegiós, -oásă, adj. (reg.) care ține de gălbează; care suferă consecințele gălbezei; slăbit. Vezi definitia »
CÁOS, caosuri, s. n. (Înv.) V. haos. Vezi definitia »
XANTOMATÓS, -OASĂ, xantomatoși, -oase, adj. (Med.) 1. Care ține de xantom. 2. Care este datorat prezenței unui xantom sau nodulilor unui xantom. (cf. fr. xanthomateux) [def. TLF] Vezi definitia »