Definita cuvantului voluntar
VOLUNTÁR, -Ă, voluntari, -e, adj., s. m. I. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) 1. Care acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient; (despre acțiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ◊ Act voluntar = acțiune săvârșită de cineva în mod conștient, voit. 2. Care exprimă voință. 3. Care își impune voința; autoritar. II. S. m. Persoană care intră în armată din proprie dorință spre a face serviciul militar (înainte de a fi împlinit vârstă cerută); p. ext. persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă sau care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat. [Var.: (II) (înv.) volintír, volontír s. m.] – Din fr. volontaire, lat. voluntarius, rus. volentir.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu voluntar
AXILÁR adj. 1. De la subsuoară. 2. Care pornește de la ramificația unei ramuri cu trunchiul sau a frunzei cu ramura. [< fr. axillaire]. Vezi definitia »
testemelár, testemelári, s.m. (înv.) fabricant de testemeluri. Vezi definitia »
CORNICULÁR s. m. soldat roman atașat pe lângă un centurion sau un tribun. (< lat. cornicularius) Vezi definitia »
BRUTÁR, brutari, s. m. Muncitor care fabrică pâine; (în trecut) proprietar de brutărie. – Din brut „pâine neagră” (puțin folosit) + suf. -ar. Vezi definitia »
AGRÁR, -Ă adj. Referitor la proprietatea funciară și la problemele legate de ea. ◊ Reformă agrară = reformă a relațiilor de proprietate asupra pământului; (de obicei) reformă prin care marile latifundii sunt expropriate. [< lat. agrarius, cf. fr. agraire]. Vezi definitia »