Definita cuvantului voluntar
VOLUNTÁR, -Ă, voluntari, -e, adj., s. m. I. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) 1. Care acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient; (despre acțiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ◊ Act voluntar = acțiune săvârșită de cineva în mod conștient, voit. 2. Care exprimă voință. 3. Care își impune voința; autoritar. II. S. m. Persoană care intră în armată din proprie dorință spre a face serviciul militar (înainte de a fi împlinit vârstă cerută); p. ext. persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă sau care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat. [Var.: (II) (înv.) volintír, volontír s. m.] – Din fr. volontaire, lat. voluntarius, rus. volentir.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu voluntar
STATUTÁR, -Ă adj. Care este prevăzut, consemnat într-un statut; conform unui statut. [Cf. fr. statutaire]. Vezi definitia »
CAPSULÁR, -Ă adj. În formă de capsulă. [Cf. fr. capsulaire]. Vezi definitia »
LUNISOLÁR, -Ă adj. referitor la Lună și la Soare. ♦ an ~ = an calculat în funcție de mișcarea de revoluție a Lunii și a Soarelui (12 luni lunare, 354 zile); perioadă ~ă = perioadă de 532 de ani, determinată de ciclul lunar și de cel solar. (< fr. luni-solaire) Vezi definitia »
CORPUSCULÁR, -Ă adj. referitor la corpusculi. (< fr. corpusculaire) Vezi definitia »
JAR1 s.n. (Zool.) Păr scurt de pe partea din față a capului și de pe extremitățile membrelor la ovine. [< fr. jarre]. Vezi definitia »