VELÍT s. m. 1. soldat din infanteria ușoară romană, în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii. 2. soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infaterie ușoară. (< fr. vélite, it. velite) Vezi definitia »

SERICÍT s.n. Varietate de muscovit, care se prezintă în mase fin lamelare sau solzoase, întâlnită în șisturile cristaline slab metamorfozate sau în rocile eruptive. [< fr. séricite]. Vezi definitia »

PODIT¹ s. n. Podire. – V. podi. Vezi definitia »

MOȘTENÍT, -Ă, moșteniți, -te, adj. Rămas de la înaintași; dobândit prin moștenire; ereditar. – V. moșteni. Vezi definitia »

SILÍT², -Ă, siliți, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit², grăbit. – V. sili. Vezi definitia »