Definita cuvantului virtute
VIRTÚTE, virtuți, s. f. 1. Însușire morală pozitivă a omului; însușire de caracter care urmărește în mod constant idealul etic, binele; integritate morală. ♦ Înclinație statornică specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase. 2. (În loc. prep.) În virtutea... = pe baza, în puterea, ca urmare a... – Din lat. virtus, -tutis (cu unele sensuri după fr. vertu).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu virtute
este triunghiul care are toate laturile egale Vezi definitia »
FLACIDITÁTE s.f. Moleșeală, slăbiciune, fleșcăială determinată de scăderea tonusului muscular. [Cf. fr. flaccidité, lat. flacciditas]. Vezi definitia »
jilovéte, jilovéți, s.m. (reg.) V. jilăvéte. Vezi definitia »
DISCONTINUITÁTE, discontinuități, s. f. Lipsă de continuitate între mai multe elemente care se succedă în timp sau în spațiu; intermitență. ♦ (Mat., Fiz.) Variație bruscă și în salturi a valorii unei mărimi; trecere de la o valoare la alta, îndepărtată de ea, a unei mărimi. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. discontinuité. Vezi definitia »
unitate de măsură a lungimii egală cu 1/106 dintr-un milimetru Vezi definitia »