Definita cuvantului virtute
VIRTÚTE, virtuți, s. f. 1. Însușire morală pozitivă a omului; însușire de caracter care urmărește în mod constant idealul etic, binele; integritate morală. ♦ Înclinație statornică specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase. 2. (În loc. prep.) În virtutea... = pe baza, în puterea, ca urmare a... – Din lat. virtus, -tutis (cu unele sensuri după fr. vertu).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu virtute
JILĂVÉTE, jilăveți, s. m. (Reg.) Ciomag, retevei. – Et. nec. Vezi definitia »
POPORANEITÁTE s.f. (Rar) Caracter popular. [Pron. -ne-i-. / < poporan, după popularitate]. Vezi definitia »
NUPȚIALITÁTE s. f. (Rar) Actul căsătoriei; numărul de căsătorii pe o perioadă dată. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. nuptialite. Vezi definitia »
CHINEZÉȘTE adv. În felul chinezilor2 (1), în limba chineză2 (2). – Chinez + suf. -ește. Vezi definitia »
ALCALINITÁTE s. f. Concentrație în ioni hidroxili a unei soluții. – După fr. alcalinité. Vezi definitia »