dîrlóg (dârlógi), s. m. – 1. Curea, frîu. – 2. Perniță folosită ca suport pentru coc (în Trans.). – Var. dălog (sec. XVI, înv.), dîrloagă. Sl. *dologŭ „adăugat”, de la dologati „a adăoga” (Cihac, II, 91; Tiktin; Candrea; Scriban; Philippide, II, 268). Sunetul r nu este clar, însă cf. bîrlog, pîrlog. Cuvîntul se folosește mult în expresia slugă la dîrloagă, literal „slugă de categorie joasă”; astăzi se înțelege aproape general ca „serv al cuiva care nu are rangul de a avea servi” sau „persoană care a decăzut mult”. Astfel se explică faptul că dîrloagă are astăzi sensul de „persoană neînsemnată” (Scriban), sau chiar „mîrțoagă” (Candrea), probabil fără nici un fundament real. Totuși, în general se consideră că dîrloagă „mîrțoagă” este cuvînt diferit de dîrlog „frîu”; după Candrea, dîrloagă este legat de bg. draglă „slabă”. Vezi definitia »

ONTOLÓG, -Ă s. m. f. ontologist. (< ontologie) Vezi definitia »

BACTERIOLÓG, -Ă, bacteriologi, -ge, s. m. și f. Specialist în bacteriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologue. Vezi definitia »

MUZICOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în muzicologie. (< fr. musicologue) Vezi definitia »

FILIGRANOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în filigranologie. (< filigranologie) Vezi definitia »