SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsonantă; semivocală. – Din fr. semi-consonne. Vezi definitia »

PREBÉNDĂ, prebende, s. f. Venit (fix) acordat în trecut unui cleric catolic din Transilvania, mai ales unui canonic¹. – Din lat. praebenda. Vezi definitia »

STRĂ- Element de compunere care formează substantive sau adjective care arată vechimea, originea îndepărtată, depărtarea etc., verbe care arată intensificarea acțiunii exprimate de verbul de bază sau verbe care arată că acțiunea indică pătrunderea dintr-o parte în alta sau trecerea printr-un spațiu. – Lat. extra. Vezi definitia »

surpezeálă, surpezéli, s.f. (reg.) surpătură. Vezi definitia »

PSIHODRÁMĂ s.f. (Med.) Improvizație dramatică a unui grup de bolnavi, folosită ca metodă psihoterapeutică. [< fr. psychodrame]. Vezi definitia »