DETRÉSĂ s.f. 1. Stare sufletească a cuiva care se simte părăsit în nenorocire; desperare. 2. Nenorocire, stare critică. (din fr. détresse) Vezi definitia »

EVIDÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident. ♦ a scoate în ~ = a reliefa, a sublinia. 2. înregistrare a fenomenelor, bunurilor, persoanelor etc. (< fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza) Vezi definitia »

ODRĂSLÚȚĂ, odrăsluțe, s. f. Diminutiv al lui odraslă. – Odraslă + suf. -uță. Vezi definitia »

ROTĂREÁSĂ, rotărese, s. f. Soție de rotar; rotăriță. – Rotar + suf. -easă. Vezi definitia »

TORACENTÉZĂ s. f. puncție pleurală în scop explorator sau terapeutic. (< fr. thoracentèse) Vezi definitia »