HIPOCOLÍE s.f. Reducere a secreției biliare. [Gen. -iei. / < fr. hypocholie, cf. gr. hypo – sub, chole – bilă]. Vezi definitia »

PREDICÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Acțiunea de a predica; propovăduire. 2. (Log.) Atribuire a unei calități sau a unui atribut unui subiect într-o propoziție. ◊ Judecăți de predicație = judecăți care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Gen. -iei. / < fr. prédication]. Vezi definitia »

PRERÍE s. f. regiune de stepă din America de Nord, cu ierburi înalte și subarbuști. (< fr. prairie) Vezi definitia »

NONCONTRADÍCȚIE s. f. principiu fundamental al gândirii, potrivit căruia nu se poate afirma și nega, în același timp, același predicat despre un subiect. (< fr. non-contradiction) Vezi definitia »

PODALGÍE s. f. senzație de durere în picior. (< fr. podalgie) Vezi definitia »