arbíu (arbíe), s. n. – (înv.) Vergea de curățat arme de foc. Tc. harbi (Șeineanu, II, 23; Lokotsch 823); cf. alb. harbi, bg., sb. arbija. Vezi definitia »

léciu s.n. (reg.) în expr. a fi numai (tot) leciu = a fi ud, cu noroi care se scurge pe trup. Vezi definitia »

SÁRDIU s. n. Piatră semiprețioasă transparentă, de culoare roșie sau brună. – Din lat. sardius [lapis]. Vezi definitia »

PARTÍU s. n. concepție de ansamblu a unei lucrări de arhitectură, pictură, sculptură sau decorație privind stabilirea proporțiilor, a destinației etc. (< fr. parti) Vezi definitia »

SPAHÍU², spahii, s. m. Militar din vechea cavalerie indigenă a coloniilor franceze din nordul Africii. – Din fr. spahi. Vezi definitia »