BABEL, Isaak Emmanuilovici (1894-1941), scriitor rus. Nuvele evocînd momente din Războiul Civil („Armata de cavalerie”) și scene din viața micii burghezii evreiești („Povestiri din Odessa”). Proscris de autorități și arestat în 1939. A murit în închisoare. Vezi definitia »

CERAPASTÉL s. n. gen de pictură modernă, asemănător encausticii, a cărei materie picturală, din bastonașe de ceară, ulei și coloranți, se întărește cu timpul, păstrând toată strălucirea inițială a pigmentului colorant. ◊ materia însăși. (< cera- + pastel) Vezi definitia »

EPIPLOCÉL s. n. hernie a epiplonului. (< fr. épiplocèle) Vezi definitia »

măcél (măcéluri), s. n. – Masacru, omor. Origine îndoielnică. Ar putea reprezenta lat. macĕllum (Pușcariu 1007), cf. it. macello, prov. masel, v. fr. maisel; dar nu apare în texte vechi și nu este popular. După Tiktin și Candrea, împrumut literar, din it. macello; această ipoteză ar fi plauzibilă, dacă s-ar presupune că cuvîntul următor, cu suf. de agent, s-ar menține datorită cuvîntului simplu. Der. măcelar, s. m. (casap), din lat. macĕllarius (Pușcariu 1008; Candrea-Dens., 1035; lipsește în REW 5200), cf. ngr. μαϰέλλάρης, de unde alb. makjeljar, it. macellaio; măcelăresc, adj. (de măcelar), atestat la Radu Popescu, la începutul sec. XVIII; măcelăreasă, s. f. (nevasta măcelarului); măcelări, vb. (a omorî, a extermina); măcelărie, s. f. (magazin de carne). Vezi definitia »

vătăjél, vătăjéi, s.m. (înv.) 1. șef de muncitori la o moșie. 2. cavaler de onoare la nuntă. 3. comisar sau subcomisar de mahala. Vezi definitia »