IZABÉL adj. inv., s. n. (de) culoarea cafelei cu lapte, galben murdar. ◊ (despre animale) cu corpul acoperit uniform de păr galben; șarg. (< fr. isabelle) Vezi definitia »

BĂLOȘÉL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă, cu pălăria galbenă-roșiatică și cu miros neplăcut (Russula foetens). – Din bălos + suf. -el. Vezi definitia »

APÉL, apeluri, s. n. 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezența lor într-un anumit loc. 2. Chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivități etc. 3. Cerere, rugăminte. ◊ Loc. vb. A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela (1). 4. Acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară și judecarea în fond a procesului. ◊ Curte de apel = instanță judecătorească, superioară tribunalului, care avea competența de a judeca recursul cuiva împotriva sentinței tribunalului. 5. Producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marchează cererea de a stabili o legătură telefonică sau telegrafică. – Din fr. appel. Vezi definitia »

BRUNÉL s.n. Stofă de lână de culoare închisă, folosită odinioară la confecționarea încălțămintei. [< germ. Brunelle, cf. fr. brunelle]. Vezi definitia »

DECIBÉL s. m. unitate de măsură a intensității acustice, a zecea parte dintr-un bel. (< fr. décibel) Vezi definitia »