Definita cuvantului băiețel
BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata) – Băiat + suf. -el.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu băiețel
CAIEȚÉL, caiețele, s. n. Diminutiv al lui caiet. Vezi definitia »
ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru2. Vezi definitia »
cerențél (cerențéi), s. m. – Plantă cariofilacee (Geum urbanum). Numele se dă și altor plante și flori (Geum rivale; Dryas octopetale). – Var. cerițică. Lat. cerinthe, cu suf. dim. -el (Densusianu, Rom., XXXIII, 73: Pușcariu 345; REW 1831; DAR). Pentru var., cf. Pascu, Beiträge, 26, care o explică prin intermediul unei schimbări de suf. Totuși, Tiktin presupune că cerițică este un der. de la ceară (cf. fr. fleur de cire), și că de la ea provine var. cerențel. Vezi definitia »
ȘESURÉL, șesurele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui șes. Vezi definitia »
ÎNJUGĂȚÉL, -EÁ, înjugăței, -ele, adj. (În poezia populară) Diminutiv al lui înjugat2. Vezi definitia »