cașcavál (cașcaváluri), s. n. – Brînză tipică gen șvaițer. Mr., megl. cășcăval. It. cacio cavallo, dialectal cascavallo, prin filieră orientală (ngr. ϰασϰαβάλι, tc. kașkaval, cf. Șeineanu, II, 92; Lokotsch 1115; Ronzevalle 128; Weigand, Jb, XVI, 221). Meyer, Türk. St., I, 56, s-a înșelat crezînd că termenul provenea din rom. În schimb pare a fi rom. mag. kaskavál (Edelspacher 15). Forma it. se explică pe baza lui cavallo „un anume tip de brînză” (Iordan, BF, VI, 174). Vezi definitia »

ACROCEFÁL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care prezintă acrocefalie; oxicefal. (< fr. acrocéphale) Vezi definitia »

ABISÁL, -Ă, abisali, -e, adj. 1. De abis. ♦ Care se află sau care trăiește la mari adâncimi în mări sau în oceane. Regiune abisală. Animal abisal. 2. Care se referă la subconștient, al subconștientului. – Din fr. abyssal. Vezi definitia »

STREPTOPETÁL, -Ă adj. cu petale răsucite. (< lat. streptopetalus) Vezi definitia »

SEPTENTRIONÁL, -Ă adj. Nordic. [Pron. -tri-o-. / cf. fr. septentrional, lat. septentrionalis]. Vezi definitia »