Definita cuvantului procidență
PROCIDÉNȚĂ, procidențe, s. f. (Anat.) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ. – Din fr. procidence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu procidență
VILIGIATÚRĂ s.f. v. vilegiatură. Vezi definitia »
FORNĂIÁLĂ, fornăieli, s. f. (Rar) Fornăit1. [Pr.: -nă-ia-] – Fornăi + suf. -eală. Vezi definitia »
CUPÉLĂ, cupele, s. f. Vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație. – Din fr. coupelle. Vezi definitia »
șezătúră, șezătúri, s.f. (înv.) 1. ședere; oprire. 2. domiciliu, reședință. 3. platou (pe un munte). Vezi definitia »
spoitoreásă, spoitoréasă, s.f. (înv. și reg.) 1. soția spoitorului de căldări. 2. femeie care se ocupă cu spoitul. 3. (art.; reg.) numele unui dans popular, melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »