Definita cuvantului procitire
PROCITÍRE, procitiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a prociti. – V. prociti.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu procitire
DEZEȘUÁRE, dezeșuări, s. f. Acțiunea de a dezeșua. [Pr.: -șu-a-] – V. dezeșua. Vezi definitia »
ÎNNOBILÁRE, înnobilări, s. f. Acțiunea de a (se) înnobila. – V. înnobila. Vezi definitia »
ELUÁRE s. f. eluțiune. (după fr. élution) Vezi definitia »
RATIFICÁRE, ratificări, s. f. Acțiunea de a ratifica și rezultatul ei; ratificație. – V. ratifica. Vezi definitia »
SINORISÍRE s. f. v. sinorisi. [Sinonime] Vezi definitia »