cúte (cúte), s. f. – Piatră de ascuțit. – Megl. cuti. Lar. cos (Pușcariu 471; Candrea-Dens., 467; REW 2275; DAR) cf. it. cote (calabr. cute), sp. (Burgos) codón „piatră”, port. godo. Rezultatul rom. nu este normal: cōtem trebuia să dea *coate, ca florem › floare. Pare a se datora analogiei cu cuțit și ascuți. Vezi definitia »

EDUCABILITÁTE s. f. posibilitatea de a fi educat. (< fr. éducabilité) Vezi definitia »

ONCTUOZITÁTE s. f. 1. Faptul de a fi onctuos. ♦ Proprietate a unui lubrifiant de a adera la suprafețele a două piese care alunecă una peste alta cu presiune, asigurând ungerea lor. 2. Fig. Atitudine, comportare mieroasă, insinuantă. [Pr.: -tu-o-] – Din fr. onctuosité. Vezi definitia »

ploínte² (reg.) s. f. Vezi definitia »

STEJERÍȘTE s. f. v. stejăriște. Vezi definitia »