hirotesí, pers. 3 sg. hiroteséște, vb. IV (înv.) a ridica o persoană din cler la o dregătorie sau la un serviciu bisericesc, fără împărtășirea darului (în cazul hirotonirii, cu împărtășirea darului). Vezi definitia »

poliorchisí, poliorchisésc, vb. IV (înv.) a asedia (o cetate). Vezi definitia »

prodosí (-sésc, -ít), vb. – A trăda. – Var. înv. prodi. Ngr. προδίδω, viitor προδώσω (Tiktin). – Der. prodosie, s. f. (trădare), din ngr. προδοσία; prodot, s. m. (trădător), din ngr. προδότης. Cuvinte înv. Vezi definitia »

pohfalisí, pohfalisésc, vb. IV (înv.) a cinsti, a prețui; (refl.) a triumfa. Vezi definitia »

AMIROSÍ vb. IV. v. mirosi. Vezi definitia »