HETEROCROMÍE s. f. 1. anomalie congenitală caracterizată prin colorarea diferită a irisurilor. 2. colorație diferită a unor organe vegetale (unicolore). (< fr. hétérochromie) Vezi definitia »

prósie, prósii, s.f. (pop.) 1. ogor arat și semănat pentru prima dată, după ce a fost necultivat doi sau trei ani; ogor nelucrat sau abia desțelenit. 2. (reg.; în forma: prosâie) fânaț. 3. (reg.) moșie strămoșească. Vezi definitia »

NOSOFOBÍE s. f. (Rar) Stare patologică manifestată printr-o teamă exagerată de boli. – Din fr. nosophobie. Vezi definitia »

CONOTÁȚIE, conotații, s. f. (Lingv.) Sens suplimentar (față de denotație) al unui cuvânt adesea figurat, rezultat din experiența personală, din context. ♦ Semnificație. – Din fr. connotation. Vezi definitia »

SPLENECTOMÍE s.f. Ablațiune a splinei. [Gen. -iei. / < fr. splénectomie, cf. gr. splen – splină, ektome – excizie]. Vezi definitia »