VRĂJITORÍE, vrăjitorii, s. f. Faptul de a face vrăji; îndeletnicirea vrăjitorului. – Vrăjitor + suf. -ie. Vezi definitia »

STEREOFOTOGRAFÍE s. f. 1. ramură a fotografiei care se ocupă cu tehnica obținerii fotografiilor conjugate. 2. dublă imagine constituită din două fotografii ale unui obiect, luate sub unghiuri diferite. (< fr. stéréophotographie) Vezi definitia »

ROCHIE coajă, cortină, prelată. Vezi definitia »

PATOLOGÍE s. f. 1. ramură a medicinei care studiază cauzele, simptomele și evoluția bolilor, precum și mijloacele de prevenire și tratare a acestora. 2. stare patologică. ◊ totalitatea manifestărilor unei boli. (< fr. pathologie) Vezi definitia »

HURÍE, hurii, s. f. (În religia musulmană) Fecioară deosebit de frumoasă promisă de Mahomed credincioșilor în paradis. ♦ P. ext. Fecioară sau femeie foarte frumoasă. – Din tc. huri. Cf. fr. houri. Vezi definitia »