EDUCÁȚIE, educații, s. f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor și ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societății etc.; rezultatul acestei activități pedagogice; bună creștere, comportare civilizată în societate. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educație fizică = ansamblu de măsuri care au ca scop asigurarea dezvoltării fizice armonioase a oamenilor, întărirea sănătății, formarea și perfecționarea cunoștințelor, priceperii și deprinderilor de mișcare necesare atât pentru muncă, cât și pentru activitatea sportivă. [Var.: (înv.) educațiúne s. f.] – Din fr. éducation, lat. educatio, -onis. Vezi definitia »

-PSIHÍE elem. psih(o)-. Vezi definitia »

OLIGOSIDEREMÍE s. f. scădere sub normal a cantității de fier din sânge. (< fr. oligosidéremie) Vezi definitia »

CONFRUNTÁȚIE, confruntații, s. f. (Rar) Confruntare. [Var.: confruntațiúne s. f.]. – Din fr. confrontation. Vezi definitia »

CONGLOMERÁȚIE, conglomerații, s. f. Conglomerat. [Var.: conglomerațiúne s. f.] – Din lat. conglomeratio, -onis, fr. conglomération. Vezi definitia »