RECȚIÚNE s. f. calitatea unui cuvânt de a atrage în frază un anumit determinant; regim (5). (< fr. rection, germ. Rektion) Vezi definitia »

RUȘÍNE s.f. ~ 3. ~ ◊ Expr. A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da, a face pe cineva) de rușine ~ ◊ A da cinstea pe rușine v. cinste. Vezi definitia »

a-i da pleoapele în gene expr. a ațipi, a adormi. Vezi definitia »

CLASIFICAȚIÚNE s.f. v. clasificație. Vezi definitia »

SUBDIVIZIÚNE s.f. Parte obținută prin împărțirea unei părți dintr-un tot deja împărțit; subîmpărțire. ♦ (Geol.) Unitate de timp corespunzătoare unei etape din istoria pământului: era, perioada, epoca, etajul. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. subdivision]. Vezi definitia »