DISTRIBÚȚIE s.f. 1. Distribuire. ♦ Felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; (p. ext.) totalitatea actorilor dintr-o piesă de teatru. 2. Totalitatea organelor unei mașini care comandă automat diferite faze de funcționare ale acesteia. 3. (Lingv.) Ansamblul pozițiilor pe care un element (sunet, morfem) îl poate ocupa într-un cuvânt sau într-o frază. [Gen. -iei, var. distribuțiune s.f. / cf. fr. distribution, lat. distributio]. Vezi definitia »

BIOGEOCHIMÍE s. f. ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei. (< fr. biogéochimie) Vezi definitia »

zăpreșténie s.f. (înv.) 1. oprire. 2. îngrozire. Vezi definitia »

RADIOMETALOGRAFÍE s. f. ramură a metalografiei care studiază structura metalelor și aliajelor cu ajutorul radiațiilor X. (< fr. radiométallographie) Vezi definitia »

PIROTEHNÍE, (2) pirotehnii, s. f. 1. Tehnica fabricării și utilizării unor dispozitive, a unor materiale care servesc la aprinderea munițiilor, a armelor de foc, a unor substanțe explozibile, a artificiilor etc. 2. Fabrică de muniții. – Din fr. pyrotechnie. Vezi definitia »