RĂPĂIÁLĂ, răpăieli, s. f. Răpăit²; răpăitură. ♦ Ploaie puternică, zgomotoasă, de scurtă durată. [Pr.: -pă-i-a-] – Răpăi + suf. -eală. Vezi definitia »

plătișoáră s.f. (înv.) lefșoară, simbrie, plătuță. Vezi definitia »

RICÍNĂ s.f. Toxină vegetală extrasă din semințele de ricin, care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui. [< it. ricina, cf. fr. ricin]. Vezi definitia »

zahárniță s. f., g.-d. art. zahárniței; pl. zahárnițe Vezi definitia »

STIPÉLĂ, stipele, s. f. Fiecare dintre cele două frunzișoare situate la baza pețiolului sau a limbului frunzelor, care protejează mugurii axiali. – Din fr. stipelle. Vezi definitia »