clóșcă (clóști), s. f. – 1. Găină care clocește. – 2. Femeie leneșă, codașă. – 3. Constelația Cloșca-cu-Pui. – Var. (înv.) clocică. – Mr. cloce, cloță. Sl. (bg., rut. kločka), cf. alb. kločkë, klotšis, tc. kuluçka, iud. sp. klôcka (Cihac, II, 62; Meyer 190; Conev 54; DAR). Face parte din aceeași familie expresivă a lui cloci, cf. sb., slov. kvočka, pol. kwoczka și rom. clocă. – Der. cloșcar, s. m. (codaș, leneș); cloșcărie, s. f. (ogradă, curte de păsări; trăsură veche și incomodă), al cărui al doilea sens pare a fi o asociere hazlie cu droșcă; cloșniță, s. f. (curte de păsări). Vezi definitia »

FÓSĂ, fose, s. f. 1. Cavitate puțin adâncă, mai largă la deschidere decât în adâncime, situată la suprafața unei structuri anatomice. 2. (Geogr.; în sintagma) Fosă abisală, v. abisal 3. (De obicei urmat de determinările „orchestrei” sau „de orchestră”) Spațiu aflat sub avanscena unui teatru sau în fața acesteia, destinat de obicei orchestrei; loja orchestrei. – Din fr. fosse, lat., it. fossa. Vezi definitia »

mămărúță (mămărúțe), s. f. – Buburuză (Coccinella semtempunctata). – Var. măriuță. Creație spontană, cf. celălalt nume al său, buburuză (Scriban), și sb. mumuruz „porumb”. Der. din lat. eruca „omidă” (Pușcariu, Jb., XI, 47; REW 2907) nu pare posibilă. Legătura cu Mariuța, dim. de la Maria (Tiktin; Candrea; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 186) se dă numai ca încrucișare la var. – Cf. mamorniță, morniță. Vezi definitia »

jijíță s.f. (reg.) viță, vrej, curpen. Vezi definitia »

SÉCICĂ s. f. (Reg.) Paie tăiate mărunt pentru hrana vitelor. – Ucr. sička. Vezi definitia »