Definita cuvantului procurator
PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneției și Genovei, în evul mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu procurator
CRISTALIZATÓR s. n. cristalizor. (< germ. Kristallisator) Vezi definitia »
DECONOTATÓR, -OÁRE adj. care deconotează. (< deconota + -tor) Vezi definitia »
STRĂBĂTĂTÓR, -OÁRE, străbătători, -oare, adj. 1. Care străbate sau care pătrunde prin ceva. ♦ Fig. Care învinge cu ușurință piedicile; răzbătător. 2. Care cutreieră, care parcurge un loc, o suprafață. – Străbate + suf. -ător. Vezi definitia »
ASALTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care asaltează. (< it. assaltatore) Vezi definitia »
FREZÓR1, frezoare, s. n. Freză1(1). – Din fr. fraisoir. Vezi definitia »