USTUROÍȚĂ, usturoițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi, cu flori mici, albe, întrebuințată în medicină; aișor (Alliaria officinalis). [Acc. și: usturóiță] – Usturoi + suf. -iță. Vezi definitia »

VERATRÍNĂ s.f. Alcaloid toxic extras din rizomul de elebor. [< fr. vératrine] Vezi definitia »

SEÍGĂ s. f. aparat de recoltare a stufului. (< germ. Seige) Vezi definitia »

STEWARDÉSĂ, stewardese, s. f. Femeie care face parte din personalul de bord al unui avion, având sarcina de a îndruma și de a servi călătorii. [Pr.: stiu-ar-] – Din engl. stewardess. Vezi definitia »

PATÉNTĂ s. f. 1. drept exclusiv acordat unui inventator, unei autorități de a folosi și de a comercializa o invenție, o inovație etc.; act, diplomă care conferă acest drept; brevet. ♦ ~ de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară a portului. ◊ (fig.) sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. (în trecut) impozit care se plătea pentru un anumit comerț sau o anumită industrie. ◊ licență (pentru exercitarea unui anumit comerț). (< fr. patente, germ. Patent) Vezi definitia »