POLIGRAFÍE, poligrafii, s. f. 1. Ansamblul procedeelor de reproducere grafică și de multiplicare a unui text sau a unei figuri; ramură a tehnicii care se ocupă cu reproducerea grafică și cu multiplicarea unui text sau a unei figuri; tehnică grafică. 2. Ansamblul întreprinderilor care se ocupă cu imprimarea și cu răspândirea cărților sau a altor imprimate; industrie poligrafică. 3. (Rar) Totalitatea lucrărilor unui poligraf (1); calitatea de poligraf a unui scriitor; caracteristică a operelor scrise de un poligraf. – Din fr. polygraphie. Vezi definitia »

-ZOFIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „știință”, „înțelepciune”, „doctrină”, „studiu”. [< fr. -sophie, it. -sofia, cf. gr. sophia – înțelepciune]. Vezi definitia »

DUMNEZÉIE s. f. (Rar) Zeiță – Din Dumnezeu. Vezi definitia »

SLĂDĂRÍE, slădării, s. f. (Reg.) Clădire, încăpere special amenajată în care se prepară sladul. – Slad + suf. -ărie. Vezi definitia »

anoxemíe (a-no- / an-o-) s. f., art. anoxemía, g.-d. anoxemíi, art. anoxemíei Vezi definitia »