HUSÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al husitismului. (< fr. hussite) Vezi definitia »

ANIONÍT, anioniți, s. m. Substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. anionite. Vezi definitia »

ANORTÍT s.n. Varietate de plagioclaz, care se găsește în anumite roci eruptive. [Pl. -turi, -te. / < germ. Anorthit]. Vezi definitia »

CĂZNÍT, -Ă, căzniți, -te, adj. 1. Muncit, împilat, asuprit, torturat. 2. Făcut cu mult efort (și fără prea mare succes). – V. căzni. Vezi definitia »

ÎNSTĂRÍT, -Ă, înstăriți, -te, adj. Cu stare, bogat, avut, chivernisit. – V. înstări. Vezi definitia »