BRONHOCÉL s. n. tumoare a gâtului, plină cu aer și materii stagnante, determinată de o stenoză bronșică. (< fr. bronchocèle) Vezi definitia »

vălurél s. n., pl. văluréle Vezi definitia »

vapél, vapéluri, s.n. (înv.; despre rochii) volănaș. Vezi definitia »

HÁSPEL s. n. 1. mașină la finisarea țesuturilor, pentru fierberea și vopsirea pânzei etc. 2. bazin prevăzut la partea superioară cu un sistem de palete mobile, utilizat în tăbăcărie. 3. mașină de depănat. (< germ. Haspel) Vezi definitia »

prunduțél, prunduțéle, s.n. (reg.) maluri mici cu prundiș, prundișuri mici. Vezi definitia »