HĂȚÍȘ, hățișuri, s. n. Loc plin cu mărăcini, cu arbuști spinoși etc., desiș greu de străbătut; pădure mică foarte deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; sihlă. ♦ Cărare prin pădurile de munte. – Et. nec. Vezi definitia »

târgáș, târgáșuri, s.n. (reg.) cumpărătură, târguială. Vezi definitia »

JÁLEȘ, jaleși, s. m. 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dințate și cu florile viu colorate (Salvia); plantă care face parte din acest gen. 2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice (Stachys germanica). – Jale² + suf. -eș. Vezi definitia »

ROMÂNÁȘ, românași, s. m. Diminutiv al lui român (I 1). [Var.: rumânáș s. m.] – Român + suf. -aș. Vezi definitia »

RĂȚOIÁȘ, rățoiași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui rățoi¹. [Pr.: -țo-iaș] – Rățoi¹ + suf. -aș. Vezi definitia »