CONFORMÍSM s. n. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică și supunerea formală, docilă față de orice obiceiuri, idei, hotărâri. (< fr. conformisme) Vezi definitia »

SOCRATÍSM s. n. orientare a gândirii filozofice spre subiect, spre om, spre problemele gnoseologice și morale, proprie lui Socrate, care considera că adevărul poate fi descoperit prin reflecție filozofică și prin maieutică. (< Socrate + -ism) Vezi definitia »

MAZDEÍSM s. n. Religie a vechilor persani întemeiată pe principiul dualist al binelui și răului. – Din fr. mazdéisme. Vezi definitia »

BABUVÍSM s.n. Doctrină politică din timpul revoluției franceze din 1789, care propaga înfăptuirea egalității politice și economice depline. [< fr. babouvisme, cf. Babeuf – revoluționar francez din sec. XVIII]. Vezi definitia »

PERCEPȚIONÍSM s. n. teorie filozofică care admite cunoașterea structurii lucrurilor prin percepție. (< fr. perceptionnisme) Vezi definitia »