VÍNCLU s.n. 1. Echer pentru trasat unghiuri; colțar. 2. Bară metalică profilată în formă de L, cu aripi egale sau neegale; cornieră. [< germ. Winkel]. Vezi definitia »

ȘPERÁCLU s. n. un fel de cui cu vârful puțin îndoit, folosit în loc de cheie. (după germ. Sperrhaken) Vezi definitia »

ÁMPLU, -Ă adj. larg, întins, vast, dezvoltat; cu amănunte multe. (< fr. ample, lat. amplus) Vezi definitia »

TRIÁNGLU s. n. instrument muzical de percuție dintr-un cadru de oțel triunghiular suspendat, lovit cu o baghetă metalică. (< fr. triagle) Vezi definitia »

CÁBLU s.n. 1. Funie groasă, făcută dintr-un mănunchi de fire vegetale sau metalice răsucite împreună. 2. Conductă electrică, făcută dintr-un mănunchi de fire metalice învelite într-un strat izolant. 3. (Mar.) Ancablură. [Pl. -uri, -le. / < fr. câble, cf. engl. cable]. Vezi definitia »