Definita cuvantului abjurare
ABJURÁRE s.f. Renegare, renunțare publică (la o idee, la o doctrină etc.); abjurație. [< abjura].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu abjurare
FUNCȚIONÁRE, funcționări, s. f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. funcționa. Vezi definitia »
ILEGALIZÁRE, ilegalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a ilegaliza și rezultatul ei. – V. ilegaliza. Vezi definitia »
resemnare Vezi definitia »
EXCIZÁRE s. f. Acțiunea de a exciza și rezultatul ei. – V. exciza. Vezi definitia »
INOCULÁRE, inoculări, s. f. Acțiunea de a inocula și rezultatul ei; inoculație. – V. inocula. Vezi definitia »