ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A trage spre sine, a aduce la sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; a face atent. 2. A aduce după sine, a avea drept consecință. 3. A exercita o atracție asupra cuiva. ♦ Fig. A ademeni, a ispiti. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – Din a³ + trage (după fr. attirer). Vezi definitia »

A ÎNȚELEGE a bunghi, a percuta, a prinde șpilul, a-l tăia capul (să). Vezi definitia »

PAHIMENÍNGE, pahimeninge, s. n. (Anat.) Duramater. – Din fr. pachyméninge. Vezi definitia »

distrúge (distrúg, distrús), vb. – A face să nu mai existe; a nimici, a ruina. It. distruggere. – Der. distructiv, adj.; distrucți(un)e, s. f.; distrugător, adj. Vezi definitia »

RĂSÎNȚELÉGE, răsînțelég, vb. III. Tranz. A înțelege perfect, până în cele mai mici amănunte. – Răs- + înțelege. Vezi definitia »