MOÁRE s. f. (Reg.) Apă cu sare sau cu oțet (folosită la conservarea legumelor); lichid acru în care se țin ori s-au ținut murături; spec. zeamă de varză. ◊ Expr. A ști (sau a cunoaște) moarea cuiva = a cunoaște firea, obiceiurile cuiva. A mânca (sau a gusta) moarea (sau din moarea) cuiva = a avea de suportat supărarea, toanele cuiva. ♦ Fel de mâncare preparat cu saramură. ♦ Fig. Fel de a fi al cuiva; fire, temperament, caracter. – Probabil lat. moria. Vezi definitia »

denivelare adâncă de teren cauzată de torente, de alunecăriu de teren sau de mijloace de transport grele, care face accesul, transportul foarte dificil. Vezi definitia »

GOFRÁRE s.f. Acțiunea de a gofra și rezultatul ei; gofraj. [< gofra]. Vezi definitia »

ÎNTRETĂIÉRE, întretăieri, s. f. Acțiunea de a se întretăia și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Loc unde se întretaie două elemente; intersecție. – V. întretăia. Vezi definitia »

TAXÁRE s.f. Acțiunea de a taxa și rezultatul ei; socotire, calculare a unui preț, stabilire a unei taxe; taxație. [< taxa]. Vezi definitia »