ALITERÁȚIE, aliterații, s. f. 1. Procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiași sunet sau a unui grup de sunete în cuvinte care se succedă. 2. (Med.) Repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație psihică. – Din fr. allitération. Vezi definitia »

CRIPTOMERÍE s. f. prezența unor caractere ereditare latente, care nu pot fi recunoscute sub aspect fenotipic. (< fr. cryptomérie) Vezi definitia »

MIONEVRALGÍE s.f. Nevralgie musculară. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myonévralgie]. Vezi definitia »

AVANÍE s.f. (Rar) Afront public, tratament umilitor. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. avanie]. Vezi definitia »

COXOTOMÍE s. f. osteotomie a osului coxal. (< fr. coxotomie) Vezi definitia »