MATERIALÍSM s. n. 1. orientare fundamentală în filozofie, opusă idealismului, potrivit căreia lumea este, în esență, materială și cognoscibilă. ♦ ~ dialectic = concepție care îmbină organic rezolvarea consecvent materialistă a problemei fundamentale a filozofiei cu dialectica; ~ istoric = concepție filozofică având ca obiect societatea, legile generale și forțele motrice ale dezvoltării istorice; ~ economic = concepție unilaterală, metafizică, despre societate, care absolutizează rolul determinant al factorului economic în dezvoltarea socială; ~ științific-naturalist = concepție exprimând convingerea spontană a naturaliștilor că lumea exterioară este o realitate obiectivă; ~ vulgar = curent care, în esență, reduce întreaga realitate, inclusiv conștiința, la materie. 2. interes exagerat pentru problemele materiale. (< fr. matérialisme, germ. Materialismus) Vezi definitia »

FLORENTINÍSM s. n. 1. locuțiune proprie vorbirii florentine. 2. afectare în imitarea florentinilor. (< it. fiorentinismo) Vezi definitia »

CHIMÍSM s. n. Totalitatea reacțiilor chimice ale organismului. ◊ Chimism gastric = analiză a acidității sucului gastric din organism. – Din fr. chimisme. Vezi definitia »

SINCOPÍSM s.n. Pseudonim alcătuit din anumite litere și puncte. [Et. incertă]. Vezi definitia »

PĂGÂNÍSM s. n. 1. Credință religioasă a păgânilor; p. ext. credință religioasă a antichității greco-romane; epocă anterioară apariției creștinismului; păgânătate, păgânie. 2. P. anal. Atitudine filozofică, religioasă, artistică asemănătoare cu cea care se atribuie antichității greco-romane. – Păgân + suf. -ism. Vezi definitia »