TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. 1. Tranz. A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare. ♦ A merge încet, anevoie, târându-și picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A cânta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vânt) A adia. [Var.: tarăgăiá, trăgăná vb.I, tărăgăní vb.IV] – Din trăgăna („a trage” <lat. pop.). Vezi definitia »

OZONÁ, ozonez, vb. I. Tranz. (Rar) A ozoniza. – Din fr. ozoner. Vezi definitia »

miruna oana Vezi definitia »

ORDINÁ vb. I v. ordona. Vezi definitia »

FRIGÁNA s. f. formațiune xerofitică de arbori pitici, spinoși, pe solurile erodate din regiunile mediteraneene. (< fr., lat. phrygana) Vezi definitia »