Definita cuvantului proeminență
PROEMINÉNȚĂ, proeminențe, s. f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieșitură. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminence.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu proeminență
TÂRNUIÁLĂ, târnuieli, s. f. Târnuire. [Pr.: -nu-ia-] – Târnui + suf. -eală. Vezi definitia »
teáră (-éri), s. f. – Urzeală depănată pe sul. – Var. Mold. tară. Mr. teară „caimac”. Lat. tēla (Burlă, Conv. lit., XIV, 281; Pușcariu 1724; REW 8620), cf. it., prov., cat., sp. tela, fr. toile. Der. din per. tär „fir, fibră” (Lokotsch 2022) nu pare probabilă. Vezi definitia »
RINOFÍMĂ s.f. (Med.) Hipertrofie a părții inferioare a nasului. ♦ Afecțiune a pielii localizată pe nas ca urmare a agravării acneei rozacee. [< fr. rhinophyma, cf. gr. rhis – nas, phyme – tumoare]. Vezi definitia »
CARÉNȚĂ, carențe, s. f. Lipsă, deficiență; neglijență. – Din fr. carence, lat. carentia. Vezi definitia »
sărbezeálă s.f. (pop.) 1. acrire, alterare a laptelui. 2. spălăcire a culorii unei vopsele. 3. (despre oameni) slăbire, paloare a feței. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z