CERCUÍ, cercuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc.; a freta. ♦ Fig. (De obicei în concurență cu încercui) A cuprinde ca într-un cerc; a înconjura. 2. Tranz. Fig. A limita, a mărgini. 3. Intranz. A se așeza în formă de cerc. – Cerc + suf. -ui. Vezi definitia »

văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă Vezi definitia »

LĂBĂDUÍ, lăbăduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A trăi, a viețui, a locui. – Magh. lábbadni. Vezi definitia »

vădăsluí (-uésc, -ít), vb. – A vîna. – Var. vădăsli. Mag. vadászni (Mîndrescu 114; Gáldi, Dict., 168). În Trans. Vezi definitia »

STRĂDĂNUÍ, strădănuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strădui. – Din strădanie. Vezi definitia »