TÓNUS, tonusuri, s. n. 1. Stare permanentă de ușoară tensiune a mușchilor unui organism sănătos (aflat în repaus). 2. Stare permanentă de excitație (în condiții de repaus) a centrilor nervoși. ♦ Fig. Energie, vigoare. – Din fr. tonus. Vezi definitia »

cu fundu-n sus expr. 1. (d. lucruri) răvășit, în dezordine. 2. (d. oameni) morocănos; mânios. Vezi definitia »

TRÍSMUS, trismusuri, s. n. Contracție spastică involuntară a mușchilor mandibulei, care împiedică deschiderea gurii. – Din fr. trismus. Vezi definitia »

TINÍTUS s. n. acufenă. (< lat. tinnitus) Vezi definitia »

ANTIVÍRUS, antiviruși, s. m. Substanță care împiedică dezvoltarea virușilor. – Din fr. antivirus. Vezi definitia »