scrombăiát, -ă, adj. (reg.) 1. (despre încălțăminte) scâlciat. 2. (despre zăpadă) care a prins la suprafață o pojghiță de gheață; scrobos. 3. (despre rufe) care s-a întărit de ger. Vezi definitia »

VANADÁT s. m. sare a acidului vanadic. (< fr. vanadate) Vezi definitia »

HIÁT s.n. 1. Întâlnire a două vocale care nu formează un diftong (așezate una la sfârșitul unui cuvânt sau al unei silabe, iar cealaltă la începutul cuvântului sau al silabei următoare). 2. (Anat.) Spațiu sau deschidere marcată de obicei într-o structură unică. ♦ Pauză, gol. [Pron. hi-at, var. hiatus s.n. / < fr. hiatus, lat. hiatus, cf. hiare – a căsca]. Vezi definitia »

SATURÁT, -Ă adj. (despre compuși chimici) care nu mai are valențe libere; care se află în stare de saturație. ♦ vapori ~ți = vapori având densitate maximă pentru presiunea și temperatura la care se află; soluție ~ă = soluție cu o concentrație maximă pentru presiunea și temperatura la care se află. (< fr. saturé) Vezi definitia »

AUTOCRÁT, -Ă adj., s. m. f. (conducător) cu puteri absolute; (monarh) absolut. (< fr. autocrate, gr. autokrates) Vezi definitia »