DISPĂRÚT, -Ă, dispăruți, -te, adj. 1. De a cărui soartă nu se mai știe nimic. ◊ Expr. A fi dat dispărut = (în timp de război) a fi considerat ca pierdut fără urmă. 2. Care a încetat să mai existe, care a pierit, care s-a stins. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Mort. – V. dispărea. Cf. fr. disparu. Vezi definitia »

UMPLÚT s. n. Umplere. – V. umple. Vezi definitia »

DEBÚT s.n. Început, primii pași făcuți de cineva într-o carieră, într-o profesiune (artistică, literară etc.). [< fr. début]. Vezi definitia »

NEABĂTÚT, -Ă, neabătuți, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + abătut. Vezi definitia »

COMPÚT s. n. calcul al timpului făcut pentru a fixa data Paștilor și a altor sărbători mobile, în vederea alcătuirii calendarului bisericesc. (<fr. comput) Vezi definitia »