OMOTETÍE s. f. (mat.) transformare geometrică în care punctele corespondente sunt coliniare cu un punct fix (centru), distanța față de el crescând sau reducându-se în raport constant. (< fr. homothétie) Vezi definitia »

CONSOCIÁȚIE s. f. grupare de plante din vegetația spontană, mai restrânsă decât asociația, cu o anumită specie. (după engl. consocies) Vezi definitia »

SEDÚCȚIE s. f. seducere. ◊ (jur.) infracțiune săvârșită de un bărbat care, prin promisiuni de căsătorie, determină o minoră să aibă cu el raport sexual. (< fr. séduction, lat. seductio) Vezi definitia »

EMBRIOGRAFÍE s.f. Parte a embriologiei care se ocupă cu descrierea embrionului. [Gen. -iei. / < fr. embryographie, cf. gr. embryon – embrion, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

HEMATOTERAPÍE s.f. Hemoterapie. [Gen. -iei. [< fr. hématothérapie]. Vezi definitia »