JURISDÍCȚIE s. f. 1. competență a unui judecător, a unei instanțe de a judeca; (p. ext.) teritoriul unde se exercită. 2. totalitatea instanțelor de judecată având competența de a soluționa cauzele de aceeași categorie. ♦ organ de ~ = organ de stat care îndeplinește funcții judecătorești. (< fr. jurisdiction, lat. iurisdictio) Vezi definitia »

PERICARDIORAFÍE s. f. sutură a pericardului. (< fr. péricardiorrafie) Vezi definitia »

ANEMOFILÍE s.f. Polenizare prin intermediul vântului; anemogamie. [Gen. -iei. / < fr. anémophilie, cf. gr. anemos – vânt, philos – prieten]. Vezi definitia »

CALISTENÍE s. f. ansamblu de exerciții fizice pentru copii, din mișcări rapide (marșuri și dansuri) în ritmul muzicii. (< fr. callisthénie) Vezi definitia »

AGAMÍE s. f. 1. înmulțire asexuată care nu implică fecundație. 2. lipsă a unui regim juridic privind căsătoria în societatea primitivă. (< fr. agamie) Vezi definitia »