AMIGDALOTÓM s. n. instrument folosit în amigdalotomie; tonsilotom. (< fr. amygdalotome) Vezi definitia »

clironóm (clironómi), s. m. – Moștenitor. – Mr. clironom. Ngr. ϰληρονόμος (Gáldi). – Der. clironoamă, s. f. (moștenitoare); clironomie, s. f. (moștenire; drept ereditar); clironomisi, vb. (a moșteni). Sînt cuvinte înv. Vezi definitia »

ADENÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă a unei glande. [Pl. -oame, -muri. / < fr. adénome, cf. gr. aden – glandă]. Vezi definitia »

HADRÓM s.n. (Bot.) Fascicul conducător lemnos, format din vase și fibre lemnoase. [< germ. Hadrom]. Vezi definitia »

PERISTÓM, peristomuri, s. n. (Zool.) Orificiu bucal sau regiune din jurul acestuia la unele nevertebrate. ♦ (La gasteropode) Regiune îngroșată din jurul cochiliei, care secretă o substanță din care se formează cochilia. – Din fr. péristom. Vezi definitia »