OBȚÍNE vb. tr. a dobândi, a primi. ◊ a realiza ceva. (după fr. obtenir, lat. obtinere) Vezi definitia »

EXPECTAȚIÚNE s.f. v. expectație. Vezi definitia »

EXEMPȚIÚNE s. f. (jur.) privilegiu care dispensează de o obligație, de o datorie etc. (< fr. exemption, lat. exemptio) Vezi definitia »

SCIZIÚNE s. f. separație, despărțire, dezbinare intervenită într-un grup, într-o organizație care anterior era bine închegată. (< fr. scission, lat. scissio) Vezi definitia »

MULTIPLICAȚIÚNE s.f. v. multiplicație. Vezi definitia »