Definita cuvantului aducție
ADÚCȚIE s.f. 1. Transportare, aducere, transport; acțiunea de a îndrepta apele către un anumit loc. ◊ Aducție de apă = apeduct. 2. Acțiunea mușchilor aductori. [Var. aducțiune s.f. / cf. fr. adduction, it. adduzione].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu aducție
HIPERMNEZÍE s. f. excitație excesivă, patologică a memoriei. (< fr. hypermnésie) Vezi definitia »
ATAXÍE s. f. sindrom psihomotor caracterizat prin incapacitatea de a coordona mișcările. (< fr. ataxie, gr. ataxia) Vezi definitia »
PUZDÉRIE, puzderii, s. f. 1. Resturi lemnoase care cad din tulpina cânepii sau a inului la melițare și la scărmănare. ◊ Expr. A (se) face puzderie = a (se) sfărâma, a (se) face praf; a (se) distruge. 2. Mulțime de fulgi, de stropi de ploaie, de gunoaie mărunte etc. (răscolite de vânt). 3. (Cu determinări la pl. introduse prin prep. „de”) Mulțime, număr mare. [Var.: (reg.) pozdérie s. f.] – Din sl. pozderije. Vezi definitia »
REPÚLSIE s. f. 1. aversiune instinctivă; dezgust, oroare. 2. (fiz.) respingere (2). (< fr. répulsion, lat. repulsio) Vezi definitia »
PLANOGRAFÍE, planografii, s. f. Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc. – Din fr. planographie. Vezi definitia »